Luis Walter Alvarez

Luis Walter Alvarez (n. 13 iunie 1911, California, SUA – d. 1 septembrie 1988, Berkeley, California, SUA) a fost un fizician experimentalist, inventator și profesor universitar american laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1968. American Journal of Physics⁠(d) a comentat: „Luis Alvarez a fost unul dintre cei mai străluciți și mai prolifici fizicieni experimentaliști ai secolului al XX-lea.” După ce și-a luat doctoratul la Universitatea din Chicago în 1936, Alvarez a mers să lucreze pentru Ernest Lawrence la Laboratorul de Radiații al Universității Californiei din Berkeley. Alvarez a gândit un set de experimente de observare a capturii de electroni⁠(d) în nuclee radioactive, prezisă de teoria dezintegrării beta dar niciodată observată. El a produs tritiu folosind ciclotronul și i-a măsurat durata de viață. În colaborare cu Felix Bloch, a măsurat momentul magnetic al neutronului⁠(d). În 1940, Alvarez s-a angajat la Laboratorul de Radiații de la MIT⁠(d), unde a contribuit la mai multe proiecte de radar din al Doilea Război Mondial, de la primele îmbunătățiri aduse reperelor radar de Identificare prieten sau dușman⁠(d), astăzi denumite transpondere⁠(d), până la un sistem denumit VIXEN, pentru împiedicarea submarinelor inamice de a-și da seama că au fost reperate de noile radare aeriene cu microunde. Submarinele inamice trebuia să aștepte până când semnalul radar devenea puternic și apoi să se scufunde, evitdând atacul. Dar VIXEN transmitea un semnal radar a cărui putere era cubul distanței față de submarin, așa încât pe măsură ce sursa se apropia de acesta, semnalul — măsurat de submarin — slăbea progresiv, iar submarinul presupunea că avionul se îndepărtează și deci nu se scufunda. Sistemul radar pentru care este cel mai bine cunoscut Alvarez și care a jucat un rol important în aviație, mai ales după război în timpul podului aerian al Berlinului, a fost ground-controlled approach⁠(d) (GCA). Alvarez a lucrat timp de câteva luni la Universitatea din Chicago la reactorii nucleari (în grupul lui Enrico Fermi) înainte de a veni la Los Alamos pentru a lucra cu Robert Oppenheimer la proiectul Manhattan. Alvarez a lucrat la designul lentilelor explozive⁠(d), și la dezvoltarea detonatoarelor cu fir exploziv⁠(d). Ca membru al Proiectului Alberta⁠(d), a observat testul nuclear Trinity dintr-un B-29 Superfortress, și apoi și bombardamentul de la Hiroshima de pe bombardierul B-29 The Great Artiste⁠(d). După război, Alvarez a fost implicat în proiectarea unei camere cu bule cu hidrogen lichid care i-a permis echipei sale să realizeze milioane de fotografii ale interacțiunilor între particule, să dezvolte sisteme computerizate complexe de măsurare și analiză a acestor interacțiuni, și să descopere întregi familii de noi particule și stări de rezonanță⁠(d). Ca urmare, i s-a decernat Premiul Nobel în 1968. A fost implicat într-un proiect de radiografiere a piramidelor egiptene în căutarea de încăperi necunoscute. Împreună cu fiul său, geologul Walter Alvarez⁠(d), a dezvoltat ipoteza Alvarez⁠(d) conform căreia evenimentul de extincție care a dus la dispariția dinozaurilor este rezultatul impactului unui asteroid. Alvarez a fost membru al JASON Defense Advisory Group⁠(d), al Bohemian Club, și al Partidului Republican.